Am dreptul să fiu EU

Viața pe online a luat amploare
Că este bine, că este rău, eu nu pot decide pentru tine.
Mi-a sugerat cineva să scriu referitor la acest subiect, la cum au evoluat interacțiunile în viața social media, în deosebi de când am fost impuși de situație să stăm acasă.

Ei bine, înainte de toate aș vrea să vă spun o povestioară.
„Trăia o dată o fată fericită. Era în armonie cu tot ce o înconjura și asta o făcea frumoasă, atrăgătoare și dorită.
Dar, cum nu a știut să fie atentă la oameni a fost nevoită să învețe o lecție dureroasă. Oamenii sunt diferiți. Oamenii sunt și răi. Oamenii, care nu îți plac, trebuie să îi lași în pace. Nu încerca să îi schimbi!
Așa fata noastră fericită a întâlnit un om care nu era ca ea. Atât. Și, dacă ea nu încerca să îl schimbe pe el, ci îl accepta așa cum este, el voia neapărat să o transforme în viziunea lui de Femeie Perfectă.
Fericirea s-a transformat în iritare, neacceptare, negare, depresie… și când ajungi acolo e greu să ieși înapoi la mal fără ajutorul unui specialist.
Fata noastră fericită a trăit suferința, a studiat-o, a acceptat-o și abia într-un moment de bărbăție a luat și trimis-o n@£u₩
Fata noastră a fost Bărbată și povestea este cu happy end.
Bravo ei, dar cunosc și muuuulte cazuri cu desfășurare tristă. Și eroii poveștilor așa și trăiesc, măcinați de probleme imaginare.”

Ok, acum că povestea s-a încheiat să revenim la subiectul nostru.
Ce cred eu despre ce se întâmplă pe online? Pe mine nu mă deranjează nimeni, eu am căsuța mea, copilul meu, soțul, familia, prietenii – aceștia sunt oamenii care mă fac să le urmăresc comportamentul, și dacă pot, uneori să intervin. În rest, nimeni nu mă impune să urmăresc ce nu îmi place. Avem butoane interesante și utile pe social media. Eu dacă le-aș avea și în viața reală, nu m-aș sinchisi să le folosesc. DELETE!
Nu vă mai pierdeți starea de bine cu ceva fictiv. Nu vă mai obosiți cu modele de urmat, nu pierdeți timpul cu ce nu vă place.
Iar dacă ceva și vă motivează frumos – nu aveți de cât să „copy paste”, în cazul în care este legal.

Am și eu o mulțime de cunoscuți care au început în timpul carantinei să se filmeze aiurea, să sară în cap, să se fotografieze porno, să devină influenceri. Ei și ce, pe unde m-am râs, pe unde mi-am schimbat părerea despre omul respectiv, pe unde am încetat să mai urmăresc activitățile unora, pe unde am înțeles și mi-am promis că eu #așanu și mi-am căutat de trebuiri mai departe, fără să mă afecteze, fără să scriu statusuri despre ei, pentru că asta nu mă face cu nimic mai demnă sau mai bravo și de pupat în frunte.
De fapt, știți ce, o să vă ofer un sfat valoros pe care și eu l-am preluat de la cineva pe care admir. Deci, fiți atenți, cu cât mai mult o să tăceți și mai mult o să ascultați, cu atât mai multe veți învăța, ceva se va produce în voi, cu voi, care o să vă placă!

Iar o altă parte a monedei, dacă tot vorbim de ce se întâmplă, eu aș prefera să fiu o proastă fericită, decât un înțelept frustrat
Cred că m-ați înțeles. Lăsați oamenii să fie cum sunt, vă rog!

Bisous

Photo credit de HyDrangea pe Unsplash 

Împarte cu prietenii
92Shares

Lasă un răspuns