Tatăl meu e alcoolic.
Sunt singurul copil în familie. Am crescut o fetiță plină de complexe, îmi era mereu rușine de tatăl meu.
M-am simțit mereu vinovată că mama mea suferă.
Nu țin minte frumoasă, nu o țin minte minte iubită sau adorată de tata, nu o țin minte mulțumită. Însă ceea ce îmi răsuna într-una în cap sunt cuvintele ” pentru tine l-am răbdat. pentru tine nu am divorțat. pentru tine nu am plecat. pentru ca tu să ai tată am stat. pentru tine…”
E greu să trăiești cu vinovăția asta. Tot ce am realizat în viața asta a fost cu scopul de ai demonstra mamei că nu în zadar a avut grijă de mine, că o să îi răscumpăra dragostea și grija prin reușitele mele
Totuși, aș vrea ca ea să fi știut de la bun început că eu aș fi iertat-o dacă era fericită alături de alt bărbat, astfel m-ar fi învățat și pe mine cum trebuie să fie un soț și un tată bun pentru copiii mei.
Pentru că sunt femei care au Totul, dar nu ampreciază nimic și femei care au Nimic și apreciază tot [email protected]@tul. Așa a fost mama, așa a fost bunica dar… nu așa v-a fi și fiica.
Promit, mamă…
Autor: @anonim
Photo credit de Simon Rae pe Unsplash
