Actul III. Frige păcatul

Mi-a luat fața în mâinile lui însemnate de formule și exerciții algoritmice și mă privea cu duioșie. Am simțit că nu mă voia ca pe-o femeie ci mă dojenea ca un părinte. Dragul de el, a lăsat ochelarii pe masă și mi-a turnat un pahar de apă. Înțelesesem că ar fi cazul să îmi adun tresăririle de inimă și trup și să îi spun tot.
-Eva, copilo… cum să te îndrăgostești de un bărbat încărunțit, zi-mi?
Eram atentă la ochii lui, nu îi scăpam nici o clipire. Îi străluceau de orgoliu și nebunie. Eu m-am mutat mai aproape cu scaunul de el, încetișor am schimbat poziția picior peste picior și m-am întins către el șoptind:
-Maestre, dorințele mele sunt mai îmbătrânite decât vârsta dumneavoastră și nu știu ce să mă mai fac cu ele.
Eram nebună. Nu mai dețineam puteri asupra cuvintelor și acțiunilor ce aveau să vie. Porniri neadecvate deopotrivă, și înfricoșătoare, cât și revărsări de extaz. Îmi zvâcnea sângele prin vene.
Totuși, nu îl intimidasem nicicum și asta îl facea și mai dorit. Tăcea și se uita prin mine la geamul ce ducea în curtea universității.
Știam că nu trebuia să îl las să iasă din starea și imaginația cu mine ce tocmai i-o stârnisem.
Atunci m-am ridicat de pe scaun strecurându-mă după masa lui. Grăbit, i-am îndepărtat coatele de pe masă și m-am cuibărit pe genunchii lui.
Îi iubeam creții încărunțiți ce cădeau pe fruntea încruntată de anii ce-au fost, îi iubeam ochii cu tot cu ochelarii de tocilar, îi iubeam și visele ce tot și le alunga.
-Eva, vezi că devii obraznică!
-O sa mă pedepsești, teacher?
-Ce vrei tu, de fapt?
-Să mă vezi femeie!
-Te văd femeie, dar nu te vreau cum îți dorești tu, Evo.
-Și doi, vreau să nu mă minți…
A zâmbit tragic. De parcă se adunase toate furtunile mării pe umerii lui.
Și totuși, cum să nu-i trezească mândria, această ardoare a mea? Nu avea cum să nu îi placă o conversație intelectualo-perversă.
-Bine. Ești o provocare, dar asta nu schimbă faptul că ești o femeie prea fragedă pentru mine.
-Îți faci griji pentru mine sau mai mult pentru tine?
-Eva, cine ești tu? De ce îmi faci asta? Știi că acasă mă așteaptă mereu cineva, hai să nu uităm.
-Argumentul tău e mai sec decât cabernet sauvignon-ul de la cina de ieri…
Ura din cuvintele mele mi-au umezit pumnii strânși de o durere tânără și neîduplecată. Era nedrept și voiam să plâng de ciudă și nervi.
-O fi sec, dar e curat. Hai, e timpul să pleci.
Și, apropo, felicitări! Ai susținut examenul sârguincios și meriti toate laudele! Ești o fată înțeleaptă, asta nu îți va putea lua nimeni niciodată.

A semnat nota în matriculă și s-a îndreptat spre usă, invitându-mă să părăsesc sala.
Am ieșit mută și îndurerartă. Mă uitam la el și nu voiam să cred că doar atât putea fi.

Photo credit de Cindy Fernandez pe Unsplash

Împarte cu prietenii
61Shares

Lasă un răspuns