„Noroc, mă numesc Maria și nu îmi plac sfaturile pe care nu le cer”
Hmm, crezi că nu e suficient de convingător poate, hai să mai încerc odată.
„Noroc, mă numesc Maria și dacă ai să îmi dai sfaturi pe care nu ți le cer, te rog să ți le bagi în… buzunar” ;)
De când am devenit mamă, am fost bombardată cu sfaturi utile de cum să îmi cresc copilul mai bine. Am ținut în mine cât am putut, pe urmă mi-am luat inima în dinți și am început să mulțumesc și să ignor, dar când erau sfaturi obraznice, nepotrivite și de care eu nu aveam nevoie(observați cât de tare îmi plac, da?) atunci răspundeam că eu o să îmi cresc copilul așa cum știu eu. Poate uneori o să greșesc. Poate nu voi fi mereu inspirată. Poate ar fi trebuit să fac altfel, dar dați-mi voie să încerc și să știu pe viitor :)
De fiecare dată când mi se spunea CUM E CORECT de procedat într-un anumit caz, mă simțeam o mamă nepregătită, o mamă slabă, o mamă stângace. Și, după naștere, asta e tot de ce mai ai nevoie ca să apuci depresia de cap și să o îmbrățișezi strâns, strâns la piept și să o adopți. Am plâns mult. Am ținut multe cuvinte în mine. Voiam să mă duc undeva departe, pe o insulă pustie, și acolo să fiu doar eu cu puiul meu pentru vreo două luni și, pe urmă, când or uita toți de noutate să ne întoarcem…
Femeile astea sunt așa niște specii interesante, ele plâng, plâng, dar și când li se termină lacrimile, n-ai vrea să le ieși în cale
Ei bine, cum am reușit să scap de aceste sfaturi neispirate? Nicicum. Am început să reacționez eu altfel, să nu mai fiu ca un firișor de mătase, ci o franghie bine împletită. Da, am început să spun ce cred și eu, că nu sunt fată proastă, mă descurc. Cunosc medici la care apelez de fiecare dată când întâmpin vreo problemă, iar în rest suntem ok și nu văd de ce aș încerca cine știe ce idei năstrușnice. Au strâmbat o dată, două din nas și cam s-au epuizat părerile. O să întrebați cine îmi dădea sfaturi Cam toată lumea cu care vorbeam prima dată și nu îi era lene. Diferența e că cineva mă întreba cu grijă, tacticos, da altcineva mă cataloga deodată că eu nimic nu știu și trebuie să îmi spună ei. Oceni umno.
Am discutat și cu prietenele mele, fetele care am născut la distanțe mici de timp și ce credeți, fiecare din noi am avut parte cam de același tratament. Așa că am hotărât să fac un top cu cele mai enervante sfaturi care ne scot din minți ușor și sigur. Deci:
Top 7 fraze pe care să nu le mai folosești când vorbești cu o tânără mămică:
1. N-o ține atâta în brațe, că o să o deprinzi
2. Dă-i apă!!!
3. N-o hrăni atâta/ Ia și o hrănește mai des
4. Laptele îi slab de asta plânge că nu se satură
5. Eu am crescut doi și știu
6. Eiii, dap’ țîne-l înfășăt, fată dragă!
7. Las-o să plângă că își dezvoltă plămânii.
Niște prostioare de sfaturi Pentru că, acuma oricine are acces la informații din surse sigure, își poate crește copilul în armonie și fără altă implicare externă.
Apropo, soții la fel, sunt o sursă veridică de nervi în această perioadă, cum zice Djuly, „Off, dacă exista o insulă de autoizolare pentru tați prospeșiori, îi trimiteam nafic pe toți acolo, până copilul depășea adaptarea la mediul extrauterin, fix la nunta lor, îi chemăm înapoi.”
Haideți să începem a educa, frumos și cu înțelepciune rudele, prieteni care ne oferă așa gen de sfaturi. Haideți să susținem tinerele mămici care și așa sunt extra-super-puper-hiper emotive. Și să oferim dragoste, suport, grijă, credeți-mă că sunt atenții mult mai prețioase decât niște sfaturi certărețe :)
Bisous
Photo credit de Erik Mclean pe Unsplash
