Călătoriile cu bebe

Trebuie să recunosc că îmi făceam griji referitor la ideea de a călători cu bebelușa Kira. Ce-i drept, eu mereu îmi fac griji din orice și înainte de timp
Așa că m-am informat din nșepe surse înainte de a ne porni cu ea la drum, chiar dacă era vorba de câțiva zeci de km. Majoritatea articolelor îmi dădeau de înțeles că fiecare bebeluș reacționează diferit la mersul cu mașina, așa că până nu încerci nu ai de unde ști.
Până pe la două luni, a fost relativ complicat să ne pornim la distanțe mai lungi, din simplul motiv că Kira umplea pampersul cu caca aproape după fiecare masă Acesta era motivul pentru care fuga în colo, fuga înapoi. Plângea doar la început când o așezam în scăunel, iar după câteva minute după ce ne porneam, cu ceva muzică, adormea și era liniștită chiar și după ce se trezea.
După două luni a început să fie mult mai ușor, chiar dacă acum nu mai doarme tot timpul când mergem, în schimb nu trebuie să ne oprim atât de des pentru a o hrăni și schimba.
Până să ne pornim la o distanță mai mare de 400km cu ea, am tot probat distanțe mai mici și am înțeles că ne putem aventura fără probleme. Cu noi tot timpul avem două-trei hăinuțe comode de schimb, pampersuri vreo cinci, deși nu o schimb mai des de 3-4 ore deja, tamponașe și apă pentru a le uda(pentru că noi nu folosim șervețele umede deloc pentru ea), cearșaf absorbant pentru schimbat, jucării de ronțăit și cam asta este tot de ce avem nevoie când ne pornim cu ea. Mă rog, uneori avem nevoie și de răbdare, pentru zilele când are și ea crize de plâns(pusee de creștere). Chiar și așa, cu puțină muzică dată la volum mai mare, adoarme și se calmează mult mai ușor decât în casă. Desigur că vorbesc din propria noastră experiență cu ea, este ceea ce am observat în manifestările ei.
Nu știu cum se va schimba situația în viitor, dar acum cu bebe la patru luni ne este super ușor să călătorim în trei. Încă nu am încercat să ne pornim la drum noaptea și să mergem gen două zile consecutiv, deși presupun că va fi obositor și pentru ea și pentru noi, așa că mai așteptăm.
Ne pregătim curând și de primul nostru zbor, iarăși am emoții mari, însă sper să avem un zbor liniștit. O să revin cu un articol după experiența propriu-zisă.
Ne-am propus să descoperim această lume în trei, începând cu Franța. Tare ne-am bucura ca și micuța Kira să împărtăsească această dragoste de cutriererat și să îi devină un stil de viață.

Voi ce experiențe de călătorii cu bebeii voștri aveți? În deosebi mă interesează după șase luni. Și, primul zbor cum a fost?
M-aș bucura să împărtășim din experiențele noastre și să ne ajutăm cu informații utile, ca între mămici cu pici.

Bisous

Împarte cu prietenii
142Shares

2 Comments

Oh, și bebele nostru s-a aventurat în călătorii încă de la o vârstă fragedă.
Cea mai lungă călătorie a fost vara trecută, după ziua lui de naștere ne-am pornit cu mașina la Moldova. Totul a fost, relativ, bine. Joacă, papă, nani și tot așa. La câteva ore făceam popasuri ca să ne m-a dezmorțim picioarele. Totuși, după zeci de ore de mers, a obosit și mai făcea nazuri(acceptabile). Și apoi la aproape 3000 de km e omenește să obosești. Aventura noastră însă nu s-a terminat aici, pentru ca la o săptămâna distanță am pornit spre Turcia. Iarăși e vorba de mii de km. Apoi Turcia- Moldova și Moldova-UK. În principiu a fost foarte vesel. Noi am rămași satisfăcuți și abia așteptăm s-o luăm de la capăt. 😀❤️⌛️

Lasă un răspuns