Ai grijă de tine.

Ești bine?
Mi-ai lipsit, Eva…

Sper că ai găsit acceptarea. Acel tip de acceptare care îți sună prin oase, acel tip de acceptare care citează vocea ta interioară care îți spune că nu ești suficient de bună sau că rămâi în urmă. Sper că te-ai iertat pentru toate greșelile pe care le-ai făcut, pentru trecutul care îl mai ții viu înăuntrul tău. Sper că ai învățat cum să faci lucrurile – pentru a te vindeca, a crește sau purșisimplu să le faci pentru supraviețuire. Sper că faci totul cu inima. Tu ești om, Evo. Te rog să nu uiți asta niciodată.

Sper că ai găsit acele momente care iți taie respirația. Acele momente care se produc cu tine și îți schimbă viața. Sper că ai călătorit în locuri care te-au curățat, sper că mergi la concerte care îți cântă prin vene și te face să te simți vie. Sper că te conectezi cu lucrurile simple – sper că ascultând o conversație plăcută simți un val în stomac și îți pare că tu ești acolo pentru ei. Sper că ești înconjurată de prieteni care apreciază spontaneitatea ta adorabilă și sunt mereu acolo pentru tine. Sper că trăiești. Adevărat. Sper că nu dai înapoi. În lumea asta sunt atâtea emoții frumoase, iar eu sper că tu le încerci pe toate fără frică.

Dar, cel mai mult, eu sper că tu te-ai găsit pe tine. Sper că îți dai seama de iubirea ce încape în inima ta, sper că îți dai seama de capacitatea pe care o are mintea ta. Sper că ai învățat cum să fii bună cu tine.

Eva, nu știu de ce îți scriu. Poate bătrânețile mă apasă. Sau, poate îmi este greu să îți spun prin cuvinte puține că îmi este dor de tine.
Nu, nu, cred că despre altceva e vorba.

Te iubesc, Eva. Te iubesc așa de tare că nu te aștept la mine. Zboară.
Sper doar că ai grijă de tine… 

Împarte cu prietenii