Am avut o sarcină relativ ușoară. M-am documentat despre schimbările care se produc cu corpul meu din bloguri, videou-rile Dittei Depner și când îmi făceam griji cu o anumită schimbare, atunci nepărat discutam cu unul din doctori. De ce zic unul din doctori, pentru că am avut mai mulți la care mă consultam în Moldova, dar asta cred că merită un alt articol.
Caracteristic perioadei de sarcină, am întâmpinat momente când aveam o stare fizică mai puțină grozavă, vomă ușoară de la anumite produse alimentare, stări de oboseală, la început mereu îmi era somn, cârcei de prin a șaptea lună, greutate în respirație de prin a cincea lună, dureri de picioare și o stare de amorțeală a lor de prin a opta lună, stări de leșin, balonare de la unele fructe sau legume crude și… desigur, frica, anxietatea, gânduri că încă nu eram destul de pregătită pentru ce avea să urmeze.
Toate acestea fiind spuse, întreaga perioadă de sarcină am fost preocupată cu ce mi se întâmplă atât mie, cât și bebelușului, în acele nouă luni și nicidecum de ce urma după naștere. Dacă ar fi după mine, consider că acel timp, mai bine mă pregăteam de perioada imediată după naștere. Oricum cât ești însărcinată, dacă duci un mod de viață sănătos și ești activă, nu are rost să îți umpli capul cu atâtea informații cu care nu vei avea ce mai face în curând. Însă ce urmează după, iată atunci nițel pregătire ar fi de bun-augur.
Kilogramele în plus, refluxul, nopți nedormite, insomnii, durerile de sâni, toate aceste schimbări m-au făcut să fiu îngrijorată de ce se întâmplă cu corpul meu și dacă este ok. Cred, însă, că norocul nostru este că peste toate acestea – domnește mereu o euforie de nedescris, dragostea pentru puiul ce îl ținem în brațe, altfel nu îmi explic super puterea de care dăm dovadă odată ce devenim mame
Dacă despre majoritatea problemelor sus-menționate mi s-a povestit și am fost, oarecum, pregătită(adică informată), atunci refluxul și insomniile m-au găsit pe nepusă masă și mi-au dat mari dureri de cap, la propriu vorbind.
Refluxul gastroesofagian
Istoria cu refluxul a început, dacă stau bine să îmi amintesc, înainte cu o săptămână să nasc și deja după și până acum uneori. Nu am știut că e vorba de reflux de la început, însă iată simptomele cu care m-am confruntat destul de rău: tuse seacă, dureri de ureche, dureri de gât, tușeam până vomitam și asta se întâmpla cel mai adesea noaptea.
Credeam că e vorba despre o răceală cronică, din cauza că am fost răcită în a opta lună de sarcină și nu am putut să o tratez cu antibiotice și a ținut mai mult de o lună. Alteori, dădeam vina pe vreo alergie și multe alte presupuneri eronate care mi-au agravat starea și mai mult. Nenorocul meu a fost că această problemă a apărut exact în perioada când covid-ul era în febra extinderii și nu puteam lua o programare la medic decât la urgență. În fine, am stat cu această problemă de sănătate care a adus cu ea și insomnii greu de suportat, apropae patru luni, până când am reușit să vorbesc cu un medic și mi-a dat verdictul – reflux gastroesofagian, provocat de sarcină. Bebelușul a fost mare și mi-a afectat, în deosebi, stomacul.
Faza este că aceasta se tratează fără intervenție medicală, decât dacă deja e în stare gravă și a afectat și alte organe atunci este nevoie de tratament medicamentos sau bisturiu. În rest, tratamentul meu a fost și este simplu: evitarea zahărului, apei gazate, sucurilor, citricilor, clar că și a ciocolatei de orice fel, fără cafea, ceai doar din plante calmante, cât mai mult timp în poziție verticală, de dorit de culcat după două ore după ultima masă și am avut ca ajutor pachețele de Gaviscon plicuri – pe care le luam de patru ori pe zi la început, pe urmă doar când simțeam necesitatea. Pentru mine a fost destul de greu această nouă adaptare, aveam un cu totul alt regim alimentar și această situație a dus la starea mea de iritare aproape zilnică.
Această stare a ținut primele săptămâni, pentru că revenirea somnului liniștit noaptea m-a motivat să păstrez acest regim și să îmi recapăt starea de bine și liniște, în așa fel încât acuma ciocolatele pot sta neatinse cu săptămânile și nu am nici o problemă cu asta.
Apropo, după toate acele episoade de nopți albe, m-am trezit că nu mai pot adormi sau adorm foarte greu. Insomniile mi-au bătut la ușă, și e ciudat că ele au aparut de îndată ce mă odihneam rău și dormeam mai puțin. Odată ce am început să mă odihnesc și să am un somn sau două pe zi, împreună cu Kira, au dispărut și insomniile.
Toate acestea au tratat și anxietatea, care mai mai să mă atragă într-o stare de depresie acută.
Desigur că în tot acest timp mi-a fost alături soțul, care m-a încurajat, m-a susținut și mi-a spus mereu că el e acolo cu mine și o să trecem peste toate împreună
Dacă vă pot ajuta cu mai multe informații referitor la această problemă, scrieți-mi și o să vă răspund mai amănunțit despre regim și alte trucuri care pe mine personal m-au ajutat.
Bisous
Photo by Sean Quillen on Unsplash
Probleme de sănătate după naștere pe care nu ți le spune nimeni
