11 august, 1977
„Mâinile îmi tremură și nu de la bătrânețe, deși o aud tot mai des că se apropie de ușa anilor mei. Am emoții pentru că în această seară cred că termin de cusut si brodat mănușile de mireasă pentru fiica mea mai mică. Nu știu când au zburat anii, mă uit la ea și tot nu îmi vine a crede că se căsătorește. A crescut așa frumoasă și înțeleaptă, uneori prea matură pentru anii ei.
M-am gândit mult ce pot să îi ofer în această zi frumoasă, bani nu avem, dar vreau să îi dăruiesc ceva care să o facă mândră de mine.
Am emoții. Mănușile mi-au ieșit perfect, sunt așa ca ea.”
Varvara Chirilovici, mama Valentinei
31 august, 1999
„Toți sunt la culcare. Mâine mezina familiei este clasa I. Doamne, când au zburat anii?
Îi calc rochia pentru mâine, a insistat să îi cos după modelul surorei sale, cred că îi este dor. A fost un an greu pentru noi, din economii abia de ne-a ajuns pentru caietele și cărțile la toți, dar nu am vrut să o dezamăgesc. Astăzi „ești cea mai bună mamă din Univers”, mi-au umplut ochii de lacrimi și m-au făcut să înțeleg că eu nu pot fi slabă. V-a avea o rochie frumoasă Mărioara, alintata noastră copiliță.
Încă o dată, masina de cusut a mamei m-a salvat. Mama… așa mi s-a făcut dor de tine. Ce mai faci acolo, sus?”
Valentina Chira, mama Măriucăi
22 septembrie, 2020
”Astăzi Kira noastră, iubirea noastră, face 7 luni. Nu mă satur de ea, îmi vine s-o respir, nu s-o iubesc.
Ieri am vorbit cu mama și mi-a povestit că sora mea i-a dăruit o mașină de cusut nouă, pe cea veche vrea să o dea lui tanti Valea. Nu știu de ce, dar m-am simțit tristă și i-am spus „mămică, dar e mașina de cusut de la bunica… de atâtea ori am cusut la ea împreună, avem atâtea amintiri cu ea. Nu putem să o păstrăm noi?” Răspunsul ei m-a emoțiat și mi-a dat o lecție bună, de și pentru viață. ”Măriuca, de ce să stea la noi mașina fără trebuință? Așa, ne facem o pomană și cineva tare o să ne mai mulțumească pentru că are nevoie, tu știi cum e la țară, ba un pantalon, ba o perdică, face mult așa un ajutor. Da pe bunică-ta noi la suflet trebuie să o purtăm și să o mai pomenim la biserică. Ea era bună la suflet, cred că ar fi făcut la fel.”
Am înghițit în sec și mi-a stat rușine. Acum e târziu, dar mâine o s-o sun pe mama să îi spun că are dreptate și îmi este dor. Iar, eu am vorbit cu Andrei, i-am spus că vreau de ziua mea o mașină de cusut. Mă uit la Kira și cu toate aceste haine comerciale, o grăbesc să crească, să pară mai mare, acum mai mult ca niciodată vreau să pot opri un pic timpul, să savurăm cât este bebeluș, iar hainele să o facă să se simtă așa. Și, știi ce Marie, cred că e timpul să transmiți mai departe talentul acesta. Pentru că așa a fost bunica, mama și acum și fiica.”
Măriuca Donica, mama Kirei
Bisous
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020, ediția 21
Photo cover credit de Stephen Zoo pe Unsplash
