FATA CARE A PIERDUT LUCRURI

Când dispar pentru lumea ce trăiește înafara mea,
eu mă trezesc în munții Rarău și nu îmi mai este frică de câinii de acolo.
Când dispar pentru lumea ce trăiește înafara mea,
eu mă plimb singură pe străzile din Chișinău în papuci de casă și pijama.
Îmi aprind țigara și am acea oră care îmi aparține numai mie.
Când dispar pentru lumea ce trăiește înafara mea,
sunt într-un oraș în care mi-ar plăcea ca copilul meu să crească și să trăiască și el acolo.
Când dispar pentru lumea ce trăiește înafara mea,
eu merg cu pacea-n suflet și trăiesc într-o lume în care nu îmi fac griji de taxele pentru a exista.
Când dispar pentru lumea ce trăiește înafara mea,
visele mele sunt frumoase și sunt oameni cărora le pasă de ele.
Când dispar pentru lumea ce trăiește înafara mea,
eu sunt fata care a pierdut lucruri…
dar, știu exact unde sunt și ce fac cu viața mea.

Când dispar pentru lumea ce trăiește înafara mea,
pentru un timp mă odihnesc în harul lumii, și sunt liberă.