Are mama fată mare
De două săptămâni și eu și Kira dormim noaptea, cred că trebuie să încep cu aceasta. Mă laud, cam da, pentru că am așteptat mult acest moment.
Nici nu știu de unde să încep a povesti. Probabil că dacă citești acest articol, fie încă alăptezi, fie ești curioasă să afli cum a fost procesul la alții. Eu trebuie să recunosc că nu sunt genul de mamă care a trăit perioada alăptării ca fiind cea mai frumoasă experiență din viața ei. Știam sigur că vreau să o alăptez pe Kira cel puțin șase luni și cel mult un an. Nu am avut probleme în această perioadă, înafară de primele zile când m-am confruntat cu angorjarea sânilor. Poate am mai avut un episod sau două, dacă Kira nu se trezea noaptea mai des de două ori, la fel, dimineața aveam o ușoară incomoditate. În rest, pftiu, pftiu, a fost totul bine. Doar că nu eram defel topită după zilele când îmi curgeau sânii, purtatrea tamponașelor și mereu trebuia să mă îmbrac în așa fel ca să îmi fie comod s-o alăptez oriunde și oricând. Nemaivorbind că dacă îndrăznea Andrei să pună mâna pe ei mă transformam în zmeul zmeilor
Între timp mă documentam despre întreruperea alăptării. Mi se făcea pielea de găină când citeam experiențele pline de durere ale unor mămici și ale bebelușilor acestora. Așa că, cam de pe atunci am știut sigur că eu așa nu vreau. Deci, la un anișor împlinit al Kirei deja aveam o idee cam cum o să începem procesul. Blând. Și pentru ea, și pentru mine.
Cel mai curios fapt, a fost că am întrebat pediatrul ce părere are despre înțărcarea blândă la care mă gândesc și, știți ce mi-a răspuns? Citez: „Nu există întărcare blândă, Ea trebuie să fie bruscă, altfel îți vei face copilul să sufere mai mult.” Am zis merci și am zâmbit, pentru că nimeni nu știa mai bine decât mine cum o să parcurgem această etapă. Poate nu o să mă credeți, dar pediatrul e unul foarte bun și am rămas surprinsă de acest sfat. Motiv pentru care nu l-am schimbat, ne ducem la el, doar că nu neapărat ascultăm tot ce ne recomandă el.
Buuun, hai să vedem mai departe ce am făcut. M-am documentat din surse și de la oameni care mie îmi par că sunt cam pe aceași undă cu mine și viziunile mele. Am mai vorbit cu unele mămici și am întrebat de experiențele lor și iată așa am ajuns la ideea să renunț treptat la câte o masă pe zi. La noi înțărcarea a durat cam două luni, dar a fost fără gram de durere pentru mine și absolut fără ca Kira să plângă măcăr o dată că vrea la sân. Deci, în prima săptămână am scos o masă pe zi și am rămas cam cu 5-6 pe zi. În a doua săptămână am mai scos una și aveam, respectiv, 4-5 pe zi. În a treia săptămână o alăptam de 3 ori: dimineața, la amiază și seara înainte de culcare. În a patra săptâmână am scos alăptarea de dimineață și am rămas cu cea de la amiază și cea de seară. Țin să menționez că în tot acest timp, noaptea nu s-a schimbat nimic. Aveam nopți în care se trezea și de zece ori. Zece ori, Karl!
În săptămâna cincea și până în săptămâna opt am rămas doar cu alăptarea înainte de somn și noaptea. În tot acest timp, era vizibilă scăderea volumului de lapte. Sânii nu se mai umflau defel. Iar noaptea, în ultima săptămână, am observat că aveam doar pentru două treziri de-ale Kirei. Între timp și ea se trezea mai rar, între două până la patru ori.
Așa că în săptămâna nouă, când ne întorceam din oraș mai târziu și ea a adormit în mașină am știut că acu’ e acu’. Nu s-a trezit cât am adus-o în casă și am schimbat-o, așa că am lăsat-o la somn. În acea noapte, Andrei a dormit cu ea. Kira s-a trezit de două ori, timp în care Andrei o cuprindea. Apropo, noi am încercat să îi oferim lăptic de capră, iar altă dată și de văcuță, ea a refuzat ambele oferte :)) Deci, Kira nu bea nici ziua, nici noaptea lapte, sub nici o formă.
A doua noapte am adormit-o legănat în brațe și a adormit foarte ușor. Noaptea nu s-a trezit defel. YAAAAAAY, cât am așteptat acest somn!
În următoarele nopți, deja o adormeam stând lângă ea pe pat. Ea se joacă de la 30min până la o oră, alteori, dar adoarme singură în patul ei.
Sunt tare fericită că mi-a reușit înțărcarea așa cum mi-am dorit, fără stres pentru vreuna din noi. Ceea ce ține de sânii mei, am avut 0 dureri, 0 disconfort. Pur și simplu am început să mă simt iarăși stăpână pe corpul meu
Apropo, înainte ca să încep întreruperea alăptării am primit sfaturi să prelungesc alăptarea până îi ies colții. Cică așa se mai alină și e mai ușor pentru ei. Nu știu, poate și o fi așa. Kirei încă nu i-au ieșit, dar mai bine stau trează 2-3 nopți când i-o ieși, decât câteva luni până atunci
Dacă mi-a scăpat ceva, sau vă interesează și alte detalii legate de acest subiect, feel free și întrebați.
Până atunci, eu mă duc să îmi torn un pahar de rose
Bisous :*
Cum mi-a reușit înțărcarea blândă
